Versuri...

Am cearcane,am rosul iadului sub gene,
corpul e sfasiat de aschii demone,
rasuna ecoul de sub scripete,
din negrul ochilor mei se-aud doar tipete,aprindete,
suflete ce zac in pantece,masina timpului intrece,
sub talpile eroului gheata e rece,
sunt zece,sunt noua paragrafe ce-asteapta
sa lege fantasma in ragete,cuprins de valuri
fericite,ascultari de minuni nepornite,vizualizari
obosite,tintele-s ochite,doar ce asteapta mana zeului
seringile rastignite,gemete si scrancete in cete
de sete,femei bete isi formeaza proprile secte,
razboind abisul cartii plina de secrete,miile
de capete absente tanjesc la mintii sirete,
campia iadului e plina de burete,facuta din oameni
mortii asa ca temete,nametele de foamete isi trage
fratii in groapa de rasete,un novice isi asteapta
prada printre randurile alchimice,doar
cei ce leaga povesti cosmice raman cu cicatrice,
ferice de cei ce inca nu si-au zis cele trei lirice,
orice om poate fi complice,in ace zilnice ne intepam
durerea,crimele razboiului aduc plansete atomice,
numai copii gratiilor inteleg rimele clinice,


Instinctele animalice asteapta sa calce paginile
artefice,in mintiile noastre se fac disectiile,
se fac si dictiile,ascunse in coltul spart al vremii
se imprastie fitele,in noptiile negre doar
hartiile iti mai redau directiile,adormitele kile,
formeaza chipurile masinilor incredibile in litere,
e abatere de la cunoastere,e crestere de transmitere,
e admitere la testul de putere in promitere,
autorecunoastete,dezbatete ,rezolva misterele ce-ti
provoaca ardere,e nastere de rabdare,crestere de
acomodare,aprofundare in veninul acestor bastarde rare,
accelerare de acaparare in versul de abilitare,
armele militare merg la bombardare,in drumul spre
autooxidare,muncitorii raului isi trag talpile agale,
prinsi in balamale de canale,trezesc animale dementiale,
copii baga in ei numai chimicale,jale
in hale istericale,sau rupt doua zale din lantul
de tradare,mergi la dezintoxicare,nu mai astepta
biletul ,nu ai sa primesti niciodata validare.

Care esti ba?

eu sunt ) nou pe-aici

adica cine din valcea, la asta se referea

In prima strofa te-a inspirat ADN?

da ascultasem adn inainte sa le fac ...

Se vede. Ale tale fata de ale lui, n-au logica. Care-s cele trei lirice? Mama, tata si Ardeal?

daca tu asta vezi prin sensul cuvantului lirice ... e ca tine

Eh, lasa sa critice altii textul, intre timp, ai obligatia sa treci pe la Prezentare.

alchimia orasului:

surzim ,de zgomotul orasului,
traim in era necazului ,
citim ravasul iadului,
tresarim la chemarea raului ,
iubim,indragim fata diavolului,
scarbim dorinta aproapelui,
necajim,parintii ii uimim,
ne gasim,fara sa stim in evul hazului,
in apa iazului noi facem baie,
din namolul baltilor,
scriem niste cuvinte pe foaie,
nu ne-mbracam cu haine rupte bai coaie
nu cantam seara cand facem baie
injuram cand pofta de viata ne taie,
ne bucuram cand fumam,seara in scara
ne ofticam,ca n-a fost gol si a fost bara
radem ca viata asta ne presara ,
probleme,necazuri si cate-o boala ..
fara sa sara...viata merge din hop in hop ..
plangem ca n-avem loc ..fara noroc
fara hip-hop..ganduri n-ar mai fi deloc
fara el ai vrajitorul fara inel
chiar daca nu esti chel,
chiar daca nu ai cartier,
chiar daca o arzi altfel,
tot roman esti ,tot cu noi convietuiesti,
tot dovedesti,tot de garda te feresti,
traiesti printre povesti,graiesti,
cele patru drumuri ale strazi le petreci,
si ce daca ma intreci,simtete ,resimtete
asculta mesajul ce se-aude in liniste
rupe pantecele muzici ,
intra in evul clinici,
sperie alchimia linistii,
sparge zidurile fircii,
rezolva ecuatia,strange speranta,
schimba-ti viata,iubesteti nevasta
crapa gheata sub picioarele lor,
astia de la televizor,
sunt doar niste scame in covor,
ce mint si mint acest popor,
nu avem viitor....nu o sa mor.
o sa apar din umbra lor ...
arunca o privire,e o gandire,
e doar o muzica ce simte,
se asculta bine,
e alchimie ce revine,
in sufletul meu ars de caine ,
si nu e ca ma tine ,
e achimia orasului copile,




retine,uitete ca vine,
napasta de cretine,tinete
de barele abisului,
intrerupe linia scrisului,
smulge inima rasului ,
distruge fantasma plansului,
vindezi sufletul,pierdeti cumpatul,
arunca pixul,traieste cuprinsul,
sterge compromisul,
eu sunt tamplar,zac pe trotuar,
astept doza de fericire iar,
si o sa vina,o sa ma sustina,
e exact ca zapada ce ma alina,
se aude cum suspina ,
singura si fara nicio vina ..
groapa vietii e plina...
mortii izvorasc din
orasul in ruina,e ca
la ketamina,esti prin pe unda
Zi ba lu asta sa-si revina.
efectul deja sa terminat...
nu mai am versuri de cantat
sunt gol,in cap si in buzunar
se intoarce timpul inapoi iar,
nu sunt un star,sunt doar un
simplu om ce isi inneaca versurile in amar
in gradina raiului,imi fac un bar
poate o sa ne intalnim acolo la un pahar
poate ca o sa mai rulam unul mic iar
si o sa zburam cu ingerii,e in zadar

imi place ce scrii

baga rep

prima bucata e ok strict ca lirica. ca si continuitate se rupe... versurile nu curg chiar asa de bine.

alchimia orasului, mai bine scrisa... suna ok, desi nu-mi place in mod deosebit abordarea subiectului pe care l-ai ales.

Fa man versurile mai egale si e ok si baga-te la inregistrat. Totusi, mai multa coerenta!